Cancerul de prostata este afectiunea maligna cu cea mai mare prevalenta in randul barbatilor cu varsta de peste 50 de ani, reprezentand mai mult de 15 % din cancerele ce apar la sexul masculin si aproximativ 10 % din decesele cauzate de afectiuni maligne in randul barbatilor.
Diagnosticul precoce al cancerului de prostata este de o importanta covarsitoare, avand in vedere faptul ca tratamentul chirurgical efectuat inainte de progresia bolii poate vindeca 85 – 90 % din cazuri, cu o durata medie de supravietuire de 15 ani. Fara tratament, durata de viata este de aproximativ 3 ani.
Din cauza faptului ca aceasta afectiune nu are o simptomatologie pregnanta in stadiile timpurii, este recomandata efectuarea unui examen medical regulat pentru persoanele cu risc crescut de a dezvolta un cancer prostatic. Acest risc creste cu varsta si, din acest motiv, pentru barbatii de peste 50 de ani este indicat un examen anual.
Antigenul specific prostatic (PSA) este prezent in citoplasma celulelor epiteliale ductale prostatice, in secretiile laminei ductale (lichid seminal, prostatic), urina, ser. Antigenul specific prostatic este responsabil in special de dizolvarea gelului format la ejaculare, prin proteoliza proteinelor majore din sperma : semenogelina I si II si fibronectina. Proteoliza mediata de PSA induce lichefierea ejaculatului si eliberarea progresiva a spermatozoizilor mobili.
Antigenul specific prostatic (PSA) circula in sange sub diferite forme moleculare datorita complexelor pe care le formeaza cu inhibitori de proteaze :
- PSA complexat cu alfa1-antichimotripsina (PSA-ACT) este principala forma imunoreactiva din ser (60 – 90 %)
- PSA complexat cu alfa;2 macroglobulina – aceasta forma nu este detectabila (< 0,1 %)
- Free PSA este o forma enzimatic inactiva – nu se asociaza cu inhibitori (10 – 40 %)
Formarea complexelor cu ACT duce la expunerea unui numar limitat de epitopi ai PSA, pe cand complexele cu AMG incapsuleza practic toti epitopii, din acest motiv fiind imposibil de detectat.
Nivele crescute de antigen specific prostatic au fost gasite la pacienti cu cancer prostatic, hipertrofie benigna de prostata, inflamatii ale altor tesuturi genito-urinare adiacente. Recomandarile in privinta screeningului cancerului prostatic includ determinari anuale ale antigenul specific prostatic, combinate cu tuseu rectal si ecografie in cazul depistarii unor modificari. Determinarea antigenul specific prostatic este utila si in depistarea metastazelor sau in monitorizarea tratamentului.
Free PSA este forma necomplexata de PSA. Aceasta forma reprezinta o fractiune mai mica la pacientii cu cancer prostatic netratat decat la cei cu hipertrofie benigna de prostata.
Raportul dintre PSA liber si PSA total poate face diferentierea intre cancerul prostatic si hipertrofia benigna : acest raport aduce informatii aditionale ce ajuta la reducerea numarului de biopsii inutile, in special pentru PSA cu valori intre 4 – 10 ng/ml, (specificitate crescuta); de asemenea, poate creste numarul de cancere depistate chiar daca valorile PSA sunt normale si se situeaza intre 2 – 4 ng/ml (sensibilitate crescuta). Acest raport scade continuu in decadele ce preced diagnosticul cancerului prostatic, contribuind la detectia timpurie a acestuia.
Valorea de referinta pentru PSA este de 4ng/ml, variind in functie de varsta : 40 – 49 ani < 2,5ng/ml, 50 – 59 ani < 3,5ng/ml, 60 – 69 ani < 4,5ng/ml, 70 – 79 ani < 6,5ng/ml. In zona cuprinsa intre 2 – 10 ng/ml pot apare atat rezultate fals negative (PSA < 4ng/ml), cat si rezultate fals pozitive (PSA > 4ng/ml). Pentru a inlatura aceste inconveniente se recomanda determinarea raportului free PSA/total PSA. In cazul unei valori a PSA intre 2 – 4 ng/ml, valoarea normala a raportului este mai mare de 0,10 , iar pentru PSA intre 4 – 10 ng/ml, valoarea normala a raportului este mai mare de 0,25.
In vederea determinarii antigenului specific prostatic, probele trebuiesc recoltate inainte de biopsie, prostatectomie, ecografie sau tuseu rectal, stiut fiind faptul ca manipularea prostatei duce la cresteri importante si persistente ale antigenului specific prostatic (chiar pana la 3 saptamani).
